Dialog fara identitate

Ieri dimineata, placand spre munca cu metorul, in Tineretului se urca doi batranei, ingrijiti (oarecum distinsi dupa gestica si vorba) care discutau aprins despre inceputurile metroului in Bucuresti si despre cum "rusii nu ne-au dat tehnica necesara , dar Ceausescu a luat-o din alta parte ...". Pana aici toate bune si frumoase, totusi ceva s-a intamplat in momentul in care cei doi au coborat: primul a coborat in Aviatorilor, iar cel de-al doilea in Aurel Vlaicu. Imediat ce s-a ridicat sa coboare, primul batranel ii intinde mana interlocutorului sau si ii spune "Andrei e numele meu, mi-a facut placere". Nici nu ti-ar fi trecut prin cap - ca cei doi nu se cunosc - in momentul in care ii auzeai cu cat aplomb, cu cata pasiune discutau despre metrou. Ei bine, asa e , .... nu se cunosteau.

In ultima vreme observ o diluare a identitatii persoanelor - accentuata si de utilizarea la scara larga a internetului. Nimic in publictiate, marketing, identitate, brand nu poate sa fie gandit azi excluzand internetul. Acesi situatie se regaseste si in cazul persoanelor. Nu mai este vorba de Adi ci de "nugasescid", Gheorghe s-a transformat in "gill_hawk", Oana raspunde doar la "gorniza2002". Poate fenomenul asta are si o latura pozitiva: permite si celor timizi, celor care au probleme in a sustine un dialog face-to-face sa interactioneze. Cu singuranta textul e principalul suport pentru informatie – iar internetul iti furnizeaza mijloacele necesare (messenger, gaim, gtalk, chat), insa intrebarea pe care mi-o pun: este textul suficient pentru un dialog? Ce se intampla cu celelalte atribute : mimica, gestica, intonatia, fastaceala … Roseata naturala e inlocuita cu :”> , in loc de surprindere gasesti :-o. Cum poti sa iti dai seama ca gluma pe care tocmai ai facut-o chiar a luminat fata cuiva, cum stii ca atunci cand vorbesti despre chestii delicate persoana trece de pe un picior pe altul evitand raspunsul, de unde stii daca perioada de repaos este cauzata de ceva ce ai zis tu sau e defapt o problema de “retea”? Culmea e ca, prin definitie, internet-ul este o “retea”, lucru care presupune o anumita relatie de conectivitate intre factori. Cunoastem atat de putine lucruri unii despre altii atunci cand folosim doar internet-ul sa dialogam incat tind sa cred ca defapt nu este un dialog ci mai degraba un schimb de informatii.

Intoarcerea la dialog ………s-ar putea sa vina odata cu “varsta” (cand o sa fiu batran o sa iti povestec in metrou despre …… lucruri).